Felix NICOLAU: "Ciprian Măceșaru strânge chinezește șurubul înțelesurilor, dar, mandarin autentic, le poate relaxa într-o zicere prietenoasă exact când simte posibila extenuare a cititorului. Excesiv de prietenos nu este el niciodată, căci sub echilibrul poetizării, sub claritatea aparentă a derulării imaginilor și simbolurilor, baracudele și tentaculele memoriei zvăcnesc din camuflaj să muște din certitudini. Invizibilele crampe și melancolii asigură un climat poetic propice sobrietății retorice. Nicio nevoie de paradisuri artificiale: „uneori,/sticlele de alcool/se termină/înaintea alcoolului,/însă capetele de pod au întotdeauna/o poveste/de spus/despre oamenii/care-ar fi putut să mai treacă/dintr-o parte în alta”. Extraordinar de îmbucurător e că poetul reuşeşte să se debaraseze de bagajul cultural şi să lase în urmă, strălucitor, snobimea." http://www.agentiadecarte.ro/2014/03/primavara-patriarhului/