Treceți la conținutul principal

Pantera și istoria


In Pantera sus, pe clavecin (Horia Garbea, Ed. Tracus Arte, 2011) intalnim o poezie limpede. Fiecare text are claritatea unei efigii, totul e bine conturat si precizat. Parabola si melancolia, simbolismul si patetismul, plus ludicul postmodern (bine strunit, adica fara ingrosari care sa tehnicizeze gratuit poemele, ori care sa duca spre… giumbusluc), fac din Pantera sus, pe clavecin un volum cu un bun tempo, cu o respiratie plina de naturalete. Sunt multe poeme puternice in aceasta carte: zapada si in aprilie, milioane de dimineti, menajeria, filmul pe care l-am mai vazut, trecatorul din karona, lectia de geografie, tinerete si boli, din lift, chu van an spuse. Iata si cateva versuri: „simt cum lumina zilei/ sapa in pieptul meu/ ca un vierme/ sau poate viermele/ e doar sufletul meu/ care cauta sa iasa/ catre lumina” (lectia de geografie).
Am intalnit in Pantera sus, pe clavecin si o problema de istorie contemporana. Specificand din start ca nicidecum nu detin aptitudinile si cunostintele unui istoric (de altfel, asta se va vedea imediat), ma hazardez sa polemizez (cordial,

totusi) cu domnul Garbea.
Poemul n-am fost niciodata la Shusha – o viziune face trimitere la chestiunea extrem de spinoasa a regiunii Nagorno-Karabah, regiune pentru care Armenia si Azerbaidjan au purtat foarte dure conflicte militare. Insa dincolo de emotia starnita, nu stiu daca acest poem este in spiritul adevarului istoric. Nu contest ca poate armata armenilor (impreuna cu cea a rusilor) a produs mari tragedii in randul populatiei civile azere (dar de unde stim ca armata Azerbaidjanului nu a facut acelasi lucru cu populatia armeneasca din NK ? – eu unul nu detin informatii in acest sens, dar ar trebui, cred, verificata ipoteza), insa din cate cunosc despre istoria acelei zone, nu putem spune despre Armenia ca a „ocupat” regiunea Nagorno-Karabah, ci ca a incercat sa o elibereze (cunoastem faptul ca pana la urma enclava aceea s-a autoproclamat Republica Nagorno-Karabah). Dar asta e o disputa pe care, asa cum sugeram ceva mai sus, ar trebui sa o poarte istoricii. Eu doar am vrut sa atrag atentia ca exista si o alta optica asupra acestor lucruri. Oricum, iata, Pantera sus, pe clavecin are, pe langa incontestabilele merite literare, si meritul de a provoca o galceava pe teme istorice. E ceva, nu?
Etichete:

Postări populare de pe acest blog

Primele două capitole din "Trecutul..." au apărut în limba italiană, în revista Orizzonti culturali, în traducerea lui Mauro Barindi

http://www.orizzonticulturali.it/it_interventi_Mauro-Barindi-e-Ciprian-Macesaru.html Una post-società ai margini della modernità: Ciprian Măceșaru e la Romania dei nostri giorni (febbraio 2017, anno VII)
Citiți mai multe

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html Bibliotecă de scriitor Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.
Citiți mai multe

Un interviu de Florina Pîrjol (Weekend Adevărul)

Florin PÎRJOL: " Ciprian Măceşaru este un scriitor cunoscut, dar a dat lovitura acum câţiva ani cu un excepţional volum de convorbiri cu criticul literar Dan C. Mihăilescu. La zece ani după momentul debutului, Ciprian Măceşaru e deja un nume important pe scena literară autohtonă. Poet, prozator, jurnalist cultural, dar şi toboşar în câteva trupe cunoscute, Ciprian Măceşaru e un intelectual viu şi proaspăt, curios, mare iubitor de literatură, pe scurt, unul dintre acei oameni pe care nu-i poţi vedea altfel decât în mijlocul cărţilor. A fost de acord sa stea de vorbă cu noi despre proiectele sale trecute şi viitoare, despre colaborarea şi prietenia sa cu Dan C. Mihăilescu, dar şi despre cum arată o zi obişnuită din viaţa lui sau despre ce se întâmplă, astăzi, pe scena literară de pe la noi."   Ciprian MĂCEȘARU: " Tindem prea mult să redăm şi reuşim prea puţin să fim cu adevărat creatori, de unde un aer ba monoton, ba de bun meşteşug, deci nu mai mult, care străbate în...
Citiți mai multe