![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi61_5lhUic8jqn_C7HO8eDR7kVMhMKDS1DgQKiNL3otHBd4bAWgSKyTgAet4LCMPoGS6p0bG9T6pcRgzVCPpUwDoha4lpQ5ALEVzUnZXXSfwdaYddaKtckvO5o5GGdITKtPn46gMg5C7bH/s320/cantecul_geamanului.jpg)
Foarte tânăra Gabriela Toma (n. 1981) scrie o poezie matură, cu intuiții surprinzătoare. Un fel de voce a realității străbate lumea interioară a autoarei. Invers, un halou de sensibilitate sofisticată îmbracă halucinatoriu realitatea. O poezie în care realitatea externă și "realitatea" internă comunică original. Un exemplu: "femeile cocoșate din blocul nostru/ ascultă cheile lovite de uși/ trag cu urechea la orice zgomot/ la tijele din picioarele fratelui meu/ când trece pe culoar:/ între noi doi/ în paharul cu vin/ ultima picătură sună a gol" (vocea).
Cântecul geamănului, Gabriela Toma, Editura Humanitas, 2009
Cântecul geamănului, Gabriela Toma, Editura Humanitas, 2009