Treceți la conținutul principal

Formatia Toulouse Lautrec



Pentru că unii mă întreabă de ce am plecat din Toulouse Lautrec, iar altii spun sau scriu (neintentionat, desigur) lucruri inexacte despre istoria acestei formații, iată câteva precizări:
Formatia Toulouse Lautrec a apărut în toamna anului 2009. Împreună cu Tim (chitarist), în august 2010 am părăsit grupul, desi fusesem initiatorul proiectului (concret, de ce am plecat, asta are mai putină importantă).
Primul concert TL a avut loc în noiembrie 2009, în barul Deja Fu, un concert caritabil
(http://artisanfairs.wordpress.com/2009/11/08/concerte-in-scopuri-caritabile-bar-deja-fu/).
A urmat cel din Mojo Club, in deschiderea trupei OCS, in decembrie 2009
(http://www.iconcert.ro/concert-ocs-in-club-mojo-brit-room-din-bucuresti.html).
Asadar, primul concert TL nu a avut loc în 2010, asa cum apare pe diferite site-uri ori bloguri.
Multe dintre melodii s-au născut având ca bază orchestratia compusă de mine: Buy Me One, Porno, Dizzy, Wonders s.a. Cătălin a adăugat versurile și, uneori, o a doua chitară. După plecarea mea, Cătălin și Călin au reorchestrat melodiile (de aici si acea campanie a lor, în care îsi rugau fanii să le trimită propuneri de riff-uri pentru melodia Porno - riff-ul ales nu diferă aproape deloc de cel compus de mine, dar asa-i în tenis). Iata cum sunau Buy Me One si Wonders in perioada in care eram in formatie:
http://www.youtube.com/watch?v=pK71xG4n7lk
http://www.youtube.com/watch?v=9JdwyRLskBo&feature=related
Frumos era dacă fostii mei colegi nu-si însuseau toate meritele si spuneau ei lucrurile de mai sus. Nu-i nimic, le-am spus eu si acum lumea o să mă considere un frustrat. Ha! Ha!

Etichete:

Postări populare de pe acest blog

Brauner - Autoportret cu ochiul scos

Premoniţie sau coincidenţă? Influenţat rând pe rând de Cézanne, de expresionism şi de constructiviştii Maxy şi Iancu, Victor Brauner avea să ajungă în final la stilul suprarealist care l-a consacrat. În ciuda faptului că artistul se foloseşte de elemente din mitologiile egipteană şi aztecă, din Cabala, din numerologie, din ocultism..., picturile sale sunt în primul rând rezultatul unor sondări în inconştient, unor eliberări creatoare necontrolate, sunt pure viziuni. De aici şi ambiguitatea lucrărilor. Există la Brauner un ezoterism ludic, liber, o lume în care personajele-totem par a se fi trezit metamorfozate, precum sărmanul Gregor Samsa, în creaturi bizare. "Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniştii mele...", scria Brauner într-unul dintre carnetele sale. O astfel de viziune de coşmar se pare că a avut artistul pictând “Autoportret cu ochiul scos” (1931). Peste câţiva ani, în 1938, el chiar îşi pierde un ochi. Înce
Citiți mai multe

Grădina desfătărilor

Libertinaj, misticism, grotesc, ezoterism, burlesc, folclor fl a mand, toate la un loc, iată cât de bizară şi de complexă este opera lui Bosch. Înţelegerea picturii maestrului flamand devine, în aceste condiţii, extrem de dificilă. Variile interpretări existente se bazează, din păcate, şi pe multe speculaţii. Despre lucrările lui Bosch putem spune că au un fond religios, escatologic de multe ori, la care se adaugă (şi aici totul deraiază din convenţional) extrem de complicate simboluri şi elemente fantastice. Paul Philippot, în Pictura flamandă şi renaşterea italiană , aminteşte, cu privire la conţinutul artei lui Bosch, despre un “regres al omului dincolo de conştiinţă”, căruia “îi corespunde [...] animaţia întregii naturi, în care animale, plante şi lucruri participă, prin metamorfoze alarmante, la o viziune demoniacă universală”. Tripticul Grădinii desfătărilor (1504) este, probabil, cea mai discutat ă dintre operele lui Bosch. Panoul din stânga prezintă Paradisul, cel din dreap
Citiți mai multe

Dan C. Mihăilescu, la ProTV, despre „Străzi interioare” (și nu numai)

Dan C. Mihăilescu, „omul care aduce cartea”, a vorbit „azi” (20 decembrie), la ProTV, despre „Străzile” mele. „Ciprian Măceşaru a scos un volum de interviuri, pregăteşte altul de interviuri neconvenţionale, s-a copt în admiraţia faţă de Mircea Cărtărescu, are în plan un roman foarte bun la editura Cartea Românească, în timpul liber este baterist, de genul rock, indie etc., şi a scos un jurnal cultural de o trepidaţie, de-o jubilaţie intelectuală fără egal în lumea noastră de acum, „Focul din tâmplă”, cu revelaţii muzicale, picturale, sculpturale... Îi place George Enescu, umblă în poezia mare a lumii, în proză... Bun, deci este un om care trepidează cultural, care trăieşte faptul artistic, iar lumea în care se mişcă este, în general, foarte vie, colorată, proaspătă. Ei bine, poezia lui este tot ce poate fi mai contrariant. Este un neo-expresionism, este un decoct de negru, o poezie încercănată, plină de fisuri, de ruperi, de versuri casante, plină de gânduri negre, poduri rupte.
Citiți mai multe