Am primit de la criticul Ion Bogdan Lefter mesajul de mai jos şi sunt foarte trist.
"În zorii zilei de 18 mai 2011 s-a stins din viaţă, în Bucureşti, Mircea Horia Simionescu, unul dintre cei mai mari prozatori ai literaturii române dintotdeauna. S-a născut pe 23 ianuarie, la Tîrgovişte. Alături de Radu Petrescu şi Costache Olăreanu, a făcut parte din aşa-numita „Şcoală de la Tîrgovişte”, care a deschis drumul postmodernismului românesc. Impunătoarea operă a lui Mircea Horia Simionescu, compusă din numeroase romane, nuvele, confesiuni şi eseuri, s-a construit în jurul tetralogiei Ingeniosul bine temperat, una dintre marile capodopere ale literaturii noastre. Ultima sa carte antumă este masiva culegere de poeme Versete de unică folosinţă (2010)."
Nefericit destin au marii scriitori ai Şcolii de la Târgovişte. Olăreanu a murit în anul 2000 şi lumea noastră literară abia de-a şuşotit. Olăreanu e un scriitor extraordinar, dar nu prea e luat în seamă de critici, care-l văd desuet (de Radu Petrescu ce să mai vorbim, căci pe el îl găsesc de secol XIX - nu fără oarecare dreptate, dar asta nu-i scade neapărat din valoare), minor etc. Istoria literaturii române fără Olăreanu este imposibilă. Citiţi Avionul de hârtie, Fals manual de petrecere a călătoriei ori Ucenic la clasici şi vă veţi convinge (desigur, dacă Michel Houellebecq şi Chuck Palahniuk vi se par zeii literaturii, nu cred că are vreun sens să vă obosiţi cu bietul Costache). Mircea Horia Simionescu a fost admirat, toată lumea spunea că e un mare scriitor, dar nu ştiu, zău, câţi îl citeau. E un scriitor foarte original, unul dintre cei mai originali scriitori ai Europei din ultimele decenii. Sunt departe de a-i fi citit întreaga operă, dar din ce am parcurs până acum cel mai mult mi-au plăcut Toxicologia şi Dicţionar onomastic, două dintre cele patru volume ale celebrului ciclu Ingeniosul bine temperat (ce titlu!). Cu aceste două cărţi ar trebui, d.p. meu d.v., ca literatura lui Mircea Horia Simionescu să iasă în Occident. Încă nu e târziu pentru această literatură, dar este, din păcate, prea târziu pentru autorul ei. Acum, însă, nu e momentul pentru astfel de planuri. O spun din nou: am pierdut un mare scriitor. Odihnească-se în pace!
"În zorii zilei de 18 mai 2011 s-a stins din viaţă, în Bucureşti, Mircea Horia Simionescu, unul dintre cei mai mari prozatori ai literaturii române dintotdeauna. S-a născut pe 23 ianuarie, la Tîrgovişte. Alături de Radu Petrescu şi Costache Olăreanu, a făcut parte din aşa-numita „Şcoală de la Tîrgovişte”, care a deschis drumul postmodernismului românesc. Impunătoarea operă a lui Mircea Horia Simionescu, compusă din numeroase romane, nuvele, confesiuni şi eseuri, s-a construit în jurul tetralogiei Ingeniosul bine temperat, una dintre marile capodopere ale literaturii noastre. Ultima sa carte antumă este masiva culegere de poeme Versete de unică folosinţă (2010)."
Nefericit destin au marii scriitori ai Şcolii de la Târgovişte. Olăreanu a murit în anul 2000 şi lumea noastră literară abia de-a şuşotit. Olăreanu e un scriitor extraordinar, dar nu prea e luat în seamă de critici, care-l văd desuet (de Radu Petrescu ce să mai vorbim, căci pe el îl găsesc de secol XIX - nu fără oarecare dreptate, dar asta nu-i scade neapărat din valoare), minor etc. Istoria literaturii române fără Olăreanu este imposibilă. Citiţi Avionul de hârtie, Fals manual de petrecere a călătoriei ori Ucenic la clasici şi vă veţi convinge (desigur, dacă Michel Houellebecq şi Chuck Palahniuk vi se par zeii literaturii, nu cred că are vreun sens să vă obosiţi cu bietul Costache). Mircea Horia Simionescu a fost admirat, toată lumea spunea că e un mare scriitor, dar nu ştiu, zău, câţi îl citeau. E un scriitor foarte original, unul dintre cei mai originali scriitori ai Europei din ultimele decenii. Sunt departe de a-i fi citit întreaga operă, dar din ce am parcurs până acum cel mai mult mi-au plăcut Toxicologia şi Dicţionar onomastic, două dintre cele patru volume ale celebrului ciclu Ingeniosul bine temperat (ce titlu!). Cu aceste două cărţi ar trebui, d.p. meu d.v., ca literatura lui Mircea Horia Simionescu să iasă în Occident. Încă nu e târziu pentru această literatură, dar este, din păcate, prea târziu pentru autorul ei. Acum, însă, nu e momentul pentru astfel de planuri. O spun din nou: am pierdut un mare scriitor. Odihnească-se în pace!