FRIDA KAHLO
Christina BurrusTraducere de Vasile SavinEditura Univers, 2007
Frida Kahlo a devenit cunoscută în afara Mexicului abia prin anii ’80, dar notorietatea ei a atins apogeul mai ales după lansarea din 2002 a filmului Frida (regia: Julie Taymor; cu Salma Hayek şi Alfred Molina). Născută în 1907, Frida Kahlo, în ciuda poftei sale de viaţă, a avut un destin tragic. În 1925 a suferit un groaznic accident (autobuzul în care se afla a fost izbit de un tramvai; „bara de la coborâre – spune Frida – m-a străpuns aşa cum spada îl străpunge pe taur”). Triplă fractură a coloanei vertebrale, fractură de claviculă, fractură a coastelor trei şi patru, luxaţie la umărul stâng, triplă fractură de bazin, perforarea abdomenului şi bazinului, unsprezece fracturi la gamba dreapta, dislocarea piciorului drept. Uluitor, Frida supravieţuieşte, deşi doctorii erau convinşi că va muri pe masa de operaţie. Cu excepţionala ei putere psihică, cu umorul ei (Morţii îi spunea „Pelona” – Cheala), Frida nu dezarmează, setea ei de viaţă fiind la fel de mare, chiar dacă multă vreme va fi imobilizată la pat. Citeşte foarte mult, pictează. În anul 1929 se căsătoreşte cu marele muralist Diego Rivera. Se vor iubi toată viaţa, în ciuda rupturilor, a faptului că ea nu mai poate avea un copil (deşi încearcă, riscându-şi viaţa, în luna a treia pierde copilul), a aventurilor lui Diego, urmate de aventurile ei lesbiene, dar şi a uneia cu... Troţki (cei doi pictori erau comunişti), ca răzbunare pentru faptul că Diego se culcase cu sora ei, Cristina.
Pictura Fridei amestecă tradiţia culturală a Mexicului cu suprarealismul şi „poartă în ea mesajul durerii”, după cum spune Frida însăşi. Viaţa sa se transformă în pictură, cu tot ce are ea mai tulburător, mai dramatic. Aşadar, principalul subiect al picturii Fridei Kahlo e chiar Frida Kahlo. „Dacă mă pictez, o fac pentru că acesta este subiectul pe care îl cunosc cel mai bine”, spune artista. Tablourile prezintă un ciudat amestec de forţă şi sensibilitate, de duritate şi exuberanţă; aşa cum scria André Breton, „arta Fridei este o bombă legată cu panglică”.
Foto: NICKOLAS MURAY, Frida on White Bench, New York, 1939