Camelia Mânzăleanu scrie in revista Corpul T (nr. 5, 2012) despre Străzi interioare (Ed. Brumar, 2011). Îi mulţumesc!
Cronica integrală aici:
http://www.corpult.ro/
Un fragment:
"Ciprian Măceşaru îşi autoevaluează subtil, în finalul volumului,
propriile-i versuri, atunci când concluzionează: „poemele mele asigură
iluminarea străzilor interioare”. Astfel, deşi construit din cărămizi
negre, prezentul volum luminează
bulevardul artei, al literaturii şi implicit al culturii după zidurile
căreia poetul se simte împlinit. Refuzând să se oprească, acesta se
îndreaptă „cumsecade spre finish”, mânat de dorinţa de a critica cât mai
explicit lumea în care trăim, azi devenită parcă, mult prea mecanică,
abrutizată. De la un ciclu la altul, volumul sporeşte progresiv în
intensitate, oferind atât o imagine a „moriştii prezentului zgomotos”,
cât şi o perspectivă demnă de interes a istoriei ideologizate şi aprige
descrisă în parcul cu lei.
În ansamblu, poetul reuşeşte să contureze
o imagine a lumii exterioare văzută prin proprii săi ochi, care combat
stupiditatea şi absurditatea de tot felul. Dacă volumul precedent era
mai aproape de sentimental, străzi interioare este alcătuit din „poeme
de 1000 de waţi”, scrise sub influenţa unei „inimi artificiale”."
