Încep ex abrupto: în cele mai bune proze ale sale, Răzvan Petrescu e un scriitor de talia unor Julio Cortazar sau Roberto Bolaño, iar lipsa sa de vizibilitate e pur şi simplu şocantă. Desigur, cei mai importanţi critici români au recunoscut talentul său formidabil, dar, poate şi fiindcă proza scurtă e mai puţin citită (n-am să înţeleg niciodată de ce!), renumele acestui mare autor n-a depăşit cadrul restrâns al cunoscătorilor. Chit că a câştigat premii importante şi e tradus în Israel, Spania şi, curând, în Marea Britanie. Aşadar, un mister. Domnul Petrescu e simpatic, ba a mai şi fost „dom’ doctor”, haz are cât cuprinde, vână de zici că e dotat cu zece cozi de drac, dar şi o tristeţe ascunsă, mai mult sau mai puţin, în spatele efervescenţei sale. Îndrăznesc să îl sfătuiesc pe Răzvan Petrescu să publice separat Eclipsa, o povestire de lungă întindere (probabil capodopera sa). E vorba, în fond, de un mic roman. Cărtărescu a procedat la fel, publicându-şi una câte una povestirile din Nostalgia. Poate că astfel, Petrescu va câştiga mai mulţi cititori. E doar un tertip editorial, desigur, dar s-ar putea să fie eficient.
Noua sa carte, Rubato, apărută de puţin timp la Editura Curtea Veche, conţine o selecţie de proză scurtă din volumele Grădina de vară (1989), Eclipsa (1993) şi Într-o după-amiază de vineri (1997), prozele alese fiind revizuite, dar şi un text care n-a mai fost inclus până acum în vreun volum, Jaf armat (evident, aş fi vrut mai multe texte noi, dar, după cum spuneam, e mare nevoie ca literatura acestui scriitor să circule). În Rubato avem texte fundamentale pentru proza scurtă românească, precum Globul de cristal ori Primăvara la bufet. Verva stilistică, virtuozitatea în compoziţie, ochiul necruţător, satira şi chiar grotescul sunt ingredientele acestei literaturi, nu mă feresc să o tot spun, excepţionale. Singurele scăderi apar când autorul îşi supralicitează umorul, negăsindu-i o adevărată utilitate artistică, aşa cum se întâmplă, pe alocuri, în Fotografii de nuntă, proză care, în ciuda finalului sumbru, nu reuşeşte să şteargă impresia de simplu divertisment.