Nu ştiu cine e Cătălin Popescu. De curând a publicat la Editura Brumar volumul de versuri intitulat narcosingurătate. Cartea nu conţine o prezentare a autorului. Am căutat pe internet informaţii despre el şi am dat peste blogul catalinpopescu2008.blogspot.com, de unde am aflat că s-a născut pe 29 decembrie 1970, la Videle, că a terminat Facultatea de Litere şi că în aprilie 2010 a citit poezie la Muzeul Literaturii, în cenaclul condus de Tudorel Urian.
Cătălin Popescu scrie foarte simplu, nu e încercat nicio clipă de fervori abstracte, nu ne livrează nimic cu pretenţii oculte. E o poezie a singurătăţii pe de-o parte frustrante, pe de altă parte eliberatoare, o poezie despre un Bucureşti deprimant, plin de tomberoane, maidanezi, cerşetori, golani, blocuri imunde..., dar şi o poezie a amintirilor şi a melancoliei.
Câteva dintre poeme mi-au plăcut foarte mult: Autobuze, Cina, Moartea la ţară, fotbal, Metallica, bucureşti, Călătorii, Saloane de frumuseţe. Altele, însă, nu m-au convins, fiind prea prozaice.
Singurătatea este starea cel mai des şi pregnant întâlnită în poezia lui Cătălin Popescu. O singurătate demoralizantă, dar, în mod paradoxal, căutată. Un fel de voluptas dolendi.
"Dincolo de [...] uşa imensă şi sigură/ Pe care nici măcar poliţia/ Nu o sparge din greşeală/ Ca să stau pentru câteva minute,/ Aşa cum visez uneori,/ În mijlocul câtorva oameni" (O uşă spartă). Dar tot uşa este un simbol al izolării dorite. Iată: "Uşa prin faţa căreia au trecut cu toţii fără să bată/ M-a făcut să simt că am ajuns/ În pustiul căutat cu disperare, demult/ De cei care nu puteau să suporte lumea" (20 de ani).
Laptopul este singurul prieten al autorului, prietenul perfect:
"Atunci când e defect/ Vine sfârşitul lumii" (Un laptop).
Internetul îi oferă singurătăţii o disperare totală, dându-i lui Cătălin Popescu posibilitatea de a ieşi "în lume" fără să iasă din casă:
"Un om singur a inventat/ Net-ul în 7 zile/ Cadoul nesperat/ Oferit oamenilor singuri/ Ca să le facă singurătatea/ Mult mai chinuitoare" (Net-ul).
În concluzie, un nou Popescu în literatura română. narcosingurătate e un volum de debut întârziat, dar care afirmă un scriitor foarte interesant. În vârstă de 41 de ani, Cătălin Popescu a prins ultimul tren. Nu ştiu dacă această amânare a fost voită, după modelul celor din şcoala de la Târgovişte. Cert e că aştept cu nerăbdare următoarele sale cărţi.