„Ce părere aveti despre premiile şi topurile literare? Sunt prea multe? Sunt prea putine? Ce relevanţă au?” (anchetă a revistei Orizont)
Când sunt premiile şi topurile literare utile? Când impun valori. Un truism, desigur. În România nu cred că sunt prea multe premii literare; dimpotrivă, aş spune. Problema e că, de cele mai multe ori, ele nu aduc după sine decât o ceremonie mai mult sau mai puţin reuşită şi câteva rânduri scrise în presă. Foarte puţine premii literare de la noi sunt cu adevărat de notorietate, iar asta spune totul. Ele fac parte dintr-un mecanism cultural dominat de instincte învechite, un mecanism din care lipsesc oamenii cu vână managerială, în care marketingul (ei, da) e încă o mare necunoscută, şi au aerul unor festivităţi de cantină comunistă. Premiile literare care nu deţin forţa de a impune scriitori rămân doar nişte gesturi frumoase (atunci când sunt obiective). Faptul că abia acum a fost publicată o serie dedicată celui mai important premiu de poezie din România dovedeşte anchilozarea în care ne aflăm. Bine că a apărut, totuşi. Dar când oare vom reuşi să deţinem un premiu care să legitimeze scriitori români în străinătate? De fapt, întrebarea corectă ar fi: putem avea un astfel de premiu? Probabil că nu prea curând. O viaţă literară în care domină legile lăutăriei, în care (aproape că) nu există agenţi literari, în care se poartă al naibii de tare mângâiatul pe guşă, pupatul în dos şi decapitarea pe criterii extraliterare nu poate impune un asemenea premiu. E nevoie de-o igienizare masivă, de un alt suflu, dar mai ales e nevoie să ne respectăm unii pe alţii. Dacă vrem o literatură puternică, trebuie să ne unim forţele, căci de unde premii importante fără o astfel de literatură? Atenţie, nu am spus că ar fi lipsită de valoare. E precum o făptură în multe privinţe excepţională, dar măcinată de o ciudată afecţiune care nu-i dă voie să îşi mişte membrele într-un mod coerent, o făptură care, de multe ori, se târăşte. Are membrele atrofiate iremediabil sau situaţia se poate schimba? Aceasta-i întrebarea!
Despre topuri doar atât: vor enerva întotdeauna, dar tocmai de aceea nu vor putea fi ignorate, chit că, spre deosebire de premiile importante, se ştie că ele dispar din memoria noastră cu o iuţeală extraordinară.