Pentru mine, Jaime Bayly este (alături de Mark Haddon) revelația acestui sfârșit de an. Peruan, născut în 1965, Bayly dă în Pe neașteptate, un înger (Editura Nemira, 2007) un roman excelent, cu tușe grele și umor cum n-am mai întâlnit de multă vreme, un roman plin de scene și personaje memorabile. Slujnica Mercedes, mama acesteia, Petronila, ori maiorul Julio Concha Fina vă vor amuza încă mult timp după ce veți fi terminat de citit cartea. Mai trebuie remarcat și tabloul pestriț, grotesc uneori, al Perului. Pe neașteptate, un înger este un roman despre viață și moarte, despre copii și părinți, despre iubire și ură. Desigur, nimic nou, dar povestea lui Bayly are o vioiciune (poate și o ușoară superficialitate pe alocuri) prin care nu numai că se salvează, dar, așa cum spuneam încă de la început, devine chiar o reușită. De același autor, tot la Editura Nemira: Escrocul sentimental.
Premoniţie sau coincidenţă? Influenţat rând pe rând de Cézanne, de expresionism şi de constructiviştii Maxy şi Iancu, Victor Brauner avea să ajungă în final la stilul suprarealist care l-a consacrat. În ciuda faptului că artistul se foloseşte de elemente din mitologiile egipteană şi aztecă, din Cabala, din numerologie, din ocultism..., picturile sale sunt în primul rând rezultatul unor sondări în inconştient, unor eliberări creatoare necontrolate, sunt pure viziuni. De aici şi ambiguitatea lucrărilor. Există la Brauner un ezoterism ludic, liber, o lume în care personajele-totem par a se fi trezit metamorfozate, precum sărmanul Gregor Samsa, în creaturi bizare. "Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniştii mele...", scria Brauner într-unul dintre carnetele sale. O astfel de viziune de coşmar se pare că a avut artistul pictând “Autoportret cu ochiul scos” (1931). Peste câţiva ani, în 1938, el chiar îşi pierde un ochi. Înce...