Mi-a apărut o povestire ("Costumul") în Poesis Internaţional (nr 4). E un text scris acum mulți ani, de care o vreme am și uitat. Mă bucur că le-a plăcut celor de la PI şi că l-au publicat. E a treia povestire pe care o arunc în lume. Debutul meu în proză s-a petrecut prin 2004, în "Generaţia 2000", emisiunea Danei Pitrop de la Radio România Cultural. Am citit atunci un text suprarealist, ceva în genul lui Boris Vian, dar extrem de naiv. A urmat o povestire în România literară, în 2009. Acum, iat-o pe cea de-a treia. Faptul că a apărut în Poesis Internaţional mă onorează. Acest magazin literar este exemplar. Nicio altă publicaţie culturală din România nu e atât de bine racordată la literatura contemporană. Revista apare trimestrial, într-un format ceva mai mic decât un A4 şi are în jur de 150 de pagini. Eu o cumpăr de la librăria MNLR, dar e de găsit şi-n mall-uri, la chioşcurile de ziare Inmedio, precum şi-n librăriile Humanitas şi Cărtureşti. Costă 10 lei şi arată foarte bine. O revistă europeană.
Premoniţie sau coincidenţă? Influenţat rând pe rând de Cézanne, de expresionism şi de constructiviştii Maxy şi Iancu, Victor Brauner avea să ajungă în final la stilul suprarealist care l-a consacrat. În ciuda faptului că artistul se foloseşte de elemente din mitologiile egipteană şi aztecă, din Cabala, din numerologie, din ocultism..., picturile sale sunt în primul rând rezultatul unor sondări în inconştient, unor eliberări creatoare necontrolate, sunt pure viziuni. De aici şi ambiguitatea lucrărilor. Există la Brauner un ezoterism ludic, liber, o lume în care personajele-totem par a se fi trezit metamorfozate, precum sărmanul Gregor Samsa, în creaturi bizare. "Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniştii mele...", scria Brauner într-unul dintre carnetele sale. O astfel de viziune de coşmar se pare că a avut artistul pictând “Autoportret cu ochiul scos” (1931). Peste câţiva ani, în 1938, el chiar îşi pierde un ochi. Înce...