*** „Ce să gândesc despre nivelul intelectual sau orice alt nivel al unei persoane care n-a aflat până acum că un cuvânt se schimbă în funcţie de modul în care este folosit – că până şi cuvântul ”trandafir” poate să-şi piardă parfumul dacă se iveşte în gura unei preţioase cu veleităţi de estet, pe când cuvântul c... (căcat – n.m.) poate fi perfect bine crescut, când este utilizat cu discernământ de cineva conştient de ţelurile sale”, spune Witold Gombrowicz în celebrul său Jurnal. „Vulgarul nu stă în cuvinte, ci în oameni”, spune şi Marin Tarangul în Predici profane. Gombrowiczian de-a dreptul, Sorin Stoica, în Aberaţii de bun-simţ, spune acelaşi lucru: „Poţi vorbi elegant şi detaşat despre defecaţie, la fel cum poţi să fii groaznic de vulgar atunci când încerci să descrii o floare.”
*** În Călinescu – Curs de poezie (ţinut în 1938 la Facultatea de filosofie şi litere din Iaşi), am găsit următoarea frază: “Gesturile pe care le facem în vis sunt absurde, dar nu fără sens. Acolo în vis avem sentimentul hotarât că aşa şi nu altfel trebuie să se petreacă lucrurile”; frază care mi-a amintit pregnant de însemnarea din 19 noiembrie 1937, din jurnalul lui Jeni Acterian. Iată un fragment: “Ne trezim, aci, în ordinea asta a vieţii şi – dacă ne amintim de cealaltă, a visului – o găsim absurdă şi fără sens. Într-atât ni se pare de fără legătură încât o găsim ridicolă şi uităm că atunci când eram în ea, totul era firesc, cu legături, şi trăiam în ea“.