Sorescu, în Jurnal (Ed. Fundației „Marin Sorescu”, 1999): „De recitit ce zice Rilke despre el (despre Rodin – n. m.) – am uitat cu desăvârşire”. Realizez că nici eu nu-mi mai amintesc mare lucru din cartea lui Rilke. Şi de-ar fi singurul caz nu ar însemna o aşa mare tragedie, dar numai aruncându-mi privirea spre bibliotecă ajung imediat la constatarea că sunt multe astfel de cărţi, în primul rând romane. Şi-atunci cum să nu fiu cuprins de un sentiment al zădărniciei?! Ştiu, însă, că totul depinde de felul în care citeşti. O lectură superficială, în grabă, e nulă aproape în totalitate, spun aproape, fiindcă şi la modul subconştient o carte te poate îmbogăţi, prin emoţie, prin estetica scriiturii etc. Dar de citeşti cu foaie şi creion lângă tine, cum se spune, sigur te alegi cu ceva. Totuşi, pentru a-ţi fi cu adevărat folositoare noile cunoştinţe şi pentru a nu le uita, e musai să le incluzi în setul tău de valori, în retorica ta, în gândirea ta, fie şi ca exemple negative, adică să le eficientizezi, altfel vor rămâne inerte şi, în timp, după cum am spus, ţi se vor şterge din memorie.