![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTnwyWvyn7gAYc4QPWJBd8lxrQ77h98qfZ_kBlPk-l-iURxLnwcnRko3OAiQ0xYp760WcjLv7KcHolP3fPHkPmSoi9e5cuyNjW3HNhCUCeHJWiEJtWTJQeaHMagudZjNWOEH2Dq68LDMPe/s320/medium_juliengreen.jpg)
Julien Green, în Plăcerea de a te povesti ţie însuţi. Pagini de jurnal (Editura Humanitas, 2007): „Cred că dacă nu voi cădea în ispita unei vieţi uşuratice, voi scrie în cele din urmă o carte mare, şi sper că într-o zi voi avea sentimentul de-a nu fi primit mai mult decât am dat”. Green nota aceste rânduri nefiind conştient că tocmai jurnalul în care scrie este marea lui carte, asta fără a mai pune la socoteală faptul că în 1933, anul în care face această însemnare, avea deja în bibliografie excelentul roman Leviathan. Uluitoare exigenţă!