A apărut în revista Conta (nr. 24 / 2016) un interviu (pp. 92-99) pe care mi l-a luat Adrian G. Romila, căruia îi mulțumesc. Vorbesc despre rock și intelectuali, despre cum rupeam scaunele din casa părintească, amintesc și de Ştefan Alexandru-Saşa, dragul meu profesor de tobe din Câmpina, dar și poet, despre muzica clasică, despre cărțile mele (jurnalul Focul din tâmplă, romanele Trecutul e întotdeauna cu un pas înaintea ta, Superhero, Portbagaj, volumul realizat împreună cu Vladimir Tismaneanu și artistul Mihail Coșulețu: Trei sute de ceaușești liliputani; dialogul epistolar cu Dan C. Mihăilescu - vorbesc mult și despre ce înseamnă acest om în viața mea: Despre nerăbdarea de a fi răbdător; amintesc și de antologia Cum iubim - antologie de Genevieve Fieraru - de la Editura Vellant, în care mi-a apărut o foarte scurtă piesă de teatru), despre Revista Accente (Constantin Piştea, Doru Căstăian - la tine revin în finalul interviului -, Mircea Dan Duta, Sorin Mircea!), despre relația mea cu Generația 2000, despre antologia de proză scurtă pe care o pregătesc și despre altele. Lectură plăcută!
Premoniţie sau coincidenţă? Influenţat rând pe rând de Cézanne, de expresionism şi de constructiviştii Maxy şi Iancu, Victor Brauner avea să ajungă în final la stilul suprarealist care l-a consacrat. În ciuda faptului că artistul se foloseşte de elemente din mitologiile egipteană şi aztecă, din Cabala, din numerologie, din ocultism..., picturile sale sunt în primul rând rezultatul unor sondări în inconştient, unor eliberări creatoare necontrolate, sunt pure viziuni. De aici şi ambiguitatea lucrărilor. Există la Brauner un ezoterism ludic, liber, o lume în care personajele-totem par a se fi trezit metamorfozate, precum sărmanul Gregor Samsa, în creaturi bizare. "Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniştii mele...", scria Brauner într-unul dintre carnetele sale. O astfel de viziune de coşmar se pare că a avut artistul pictând “Autoportret cu ochiul scos” (1931). Peste câţiva ani, în 1938, el chiar îşi pierde un ochi. Înce...