Din cuprins: Michal Šanda, excelent poet ceh, prezentat și tradus de Mircea Dan Duta, proză (un fragment din romanul în lucru) de Anca Maria Mosora (Anca Dumitru) și Simona Preda, cronici de carte (Raluca Goleșteanu despre "Românii în goana după happy-end", de Bogumił Luft, Editura Polirom; Constantin Piştea despre "Cazul Eduard Einstein", de Laurent Seksik, Ed. Pandora M; Ciprian Măceșaru despre "Stații", de Corina Bernic, Ed. Pandora M), materiale despre cărți de la Editura Humanitas, Editura RAO, Editura frACTalia, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi și despre opera în concert La Favorita (Donizetti), cu Ruxandra Donose în rolul Leonorei. Dacă nu vă numărați printre abonații revistei Accente și ați dori să primiți revista prin e-mail, în format pdf, vă rog să-mi trimiteți un mail pe ciprian.macesaru@revaccente.ro, scriind la subiect: ma abonez. Mulțumesc!
Premoniţie sau coincidenţă? Influenţat rând pe rând de Cézanne, de expresionism şi de constructiviştii Maxy şi Iancu, Victor Brauner avea să ajungă în final la stilul suprarealist care l-a consacrat. În ciuda faptului că artistul se foloseşte de elemente din mitologiile egipteană şi aztecă, din Cabala, din numerologie, din ocultism..., picturile sale sunt în primul rând rezultatul unor sondări în inconştient, unor eliberări creatoare necontrolate, sunt pure viziuni. De aici şi ambiguitatea lucrărilor. Există la Brauner un ezoterism ludic, liber, o lume în care personajele-totem par a se fi trezit metamorfozate, precum sărmanul Gregor Samsa, în creaturi bizare. "Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniştii mele...", scria Brauner într-unul dintre carnetele sale. O astfel de viziune de coşmar se pare că a avut artistul pictând “Autoportret cu ochiul scos” (1931). Peste câţiva ani, în 1938, el chiar îşi pierde un ochi. Înce...