Constantin Piștea, căruia țin să-i mulțumesc, scrie pe blogul său ( http://constantinpistea.wordpress.com/tag/ciprian-macesaru/ ) despre „Superhero”:
[...]
În sensul eşecului, foarte frumos mi s-a părut finalul romanului. O amintire din copilăria lui Paul, când acesta, după o zi la zăpadă cu tatăl său, este nevoit să treacă pe la cârciumă, unde se-ntâmplă ce ştie mai bine tata să facă („a mai golit câteva păhărele”). Târziu, la plecarea spre casă, tatăl abia mai merge. „L-am ajutat să se ridice. I-am dat căciula care zburase la vreo doi metri de el. Înjura. De-acum era nerăbdător să ajungă cât mai repede acasă. Avea chef de scandal. O lumină galbenă urina peste albul zăpezii. Strada era pustie. Am încercat să-l iau de mână, dar tata şi-a strâns pumnul. Şi aşa a rămas.”
[...]
Aş citi o continuare a romanului, cu relaţia dintre Paul şi Alexandru, şi pentru a afla ce se mai întâmplă între Paul şi soţia lui, dovedită a fi lesbiană.