Poetul suedez Tomas Tranströmer a câştigat Premiul Nobel pentru literatură din acest an. Tranströmer e un mare poet, fără doar şi poate. Prima oară am aflat de el citind Poezia nordică modernă, o antologie apărută în 1968 în celebra colecţie BPT a Editurii pentru Literatură. După 1989, poetul suedez a devenit ceva mai cunoscut în România datorită traducătorului Dan Shafran, cel care a realizat două excelente antologii bilingve de poezie contemporană română şi suedeză, Corespondenţe lirice (1997) şi Noi corespondenţe lirice (2002), ambele apărute la Editura Fundaţiei Culturale Române. Apoi, lui Tranströmer i-au apărut la Editura Polirom, în traducerea aceluiași Dan Shafran, Pagini din cartea nopţii (2003) – volum pe care l-am cumpărat de la Cărtureşti, dacă îmi amintesc bine, cu doar 3, 99 lei - şi Taina cea mare (2005). Prin urmare, Tomas Tranströmer n-ar trebui să îi fie chiar necunoscut cititorului român de poezie. Pentru cine nu a citit nimic din opera poetului suedez, transcriu aici un poem din Pagini din cartea nopţii:
Din martie ‘79
Plictisit de toţi cei ce vin cu cuvinte, cuvinte, dar nici un limbaj,
am pornit spre insula acoperită de zăpadă.
Sălbăticiunea nu are cuvinte.
Paginile albe se răspândesc în toate direcţiile.
În zăpadă dau de urma de copite a căprioarelor.
Limbaj, dar nici un cuvânt.