
Romulus Bucur, O seamă de personaje secundare (Editura Tracus Arte, 2009). O carte a unuia dintre optzeciștii noștri de marcă. O poezie cu muchii ascuțite, cu forme năstrușnice, cu emoții bruscate de versuri tari, șocante. Nu e o poezie frumoasă, ar fi o prostie să spui asta. Textele din O seamă de personaje secundare te izbesc în mutră ca niște mănuși de box ce zvâcnesc din cutiile pe care la început le deschizi din curiozitate, apoi fiindcă ești intrigat. Așa că dacă ești prea sensibil, mai bine fugi de cartea asta. Poezia lui Romulus Bucur nu e deloc blândă cu cititorul ei, dar de aici îi vine și valoarea.