Chilianul Roberto Bolaño (1953-2003), despre care Susan Sontag a spus că este „cel mai influent şi admirat romancier al generaţiei sale din întreaga lume hispanică“, vă spun sincer că până să fie publicat la Editura Curtea Veche îmi era total necunoscut. Vă imaginați cât de curios am fost să văd care e treaba cu scriitorul ăsta. Am citit o carte de povestiri cu un titlu kitsch: Târfe asasine. Nici vorbă să umblu cu volumul în cauză prin metrou (de vreo trei luni umblu cu metroul – prietenii știu de ce). Riscam să creadă lumea că citesc vreun thriller-porno. Ei, dar să trecem la... lucruri serioase. Târfe asasine, așadar. Ca să n-o mai dau pe după cireș, aflați că chilianul chiar e un scriitor mare (bietei Susan Sontag îi trebuia, desigur, sprijinul meu!...).Bolaño are un tupeu fantastic. Kitschul acela din titlu se regăsește și în povestiri, dar e un kitsch controlat, pe care autorul îl toarnă în texte ca pe un drog. Literatura, o doamnă venerabilă, nu-i așa?, la Bolaño este high, merge clătinându-se pe tocuri, cu părul în degringoladă. Și ce să vezi? Deși totul pare clădit pentru un verosimil sănătos, lucruri dintre cele mai bizare vin și te lovesc surprinzător peste mutra ta de cititor neobișnuit cu un astfel de tratament. Mă rog, ați înțeles unde bat, tipul e original. Are vână, imaginație și un stil aparent nu foarte îngrijit, fără fraze sofisticate, dar care reușește să-i impună cititorului o stare unică. Un autor cum nu ați mai citit. Poate să vă placă sau nu, dar nu vă va lăsa indiferenți.
La Editura Curtea Veche au mai apărut, de același autor, romanele O stea îndepărtată și Nocturnă în Chile.