Treceți la conținutul principal

Două poeme traduse în italiană de Gabriela Lungu

"Preghiera"


Sul tardi
l’animale
rientra
nella sua tana,
si toglie le scarpe
si siede
a tavola
inventa
un dio
una preghiera, va a letto,
fa un bel sogno.
Il giorno dopo
molto presto,
l’animale
si sveglia,
si siede
a tavola,
inventa
un dio,
una preghiera,
si alza,
si mette le scarpe
e va via.

"Rugăciune"

Târziu,
animalul
se-ntoarce
în vizuină,
se descal
ță,
se a
șază
la masă,
inventează
un zeu,
o rugăciune,
se culcă,
visează
frumos.
A doua zi,
foarte devreme,
animalul
se treze
ște,
se a
șază
la masă,
inventează
un zeu,
o rugăciune,
se ridică,
se-ncal
ță
și pleacă.

"Con le migliori intenzioni”

L'inverno ci ha svuotato le strade,
né la mente né il cuore
non hanno più memoria,
l'istante presente è tutto ciò che conta.
Avremo un carcere solo nostro,
un carcere come una luna di miele,
ci divoreremo con le migliori intenzioni.
Mille intenzioni ci tortureranno la fantasia,
stringeremo i pugni uno accanto all'altro
finché si riempirà la stanza tutta.
Germoglieremo come le patate,
ci spareremo dritto nel cuore
con le nostre belle parole.

"Cu cele mai bune intenții"

Iarna ne-a golit drumurile,
nici mintea, nici inima
nu mai au memorie,
clipa de-acum e tot ce contează.
Vom avea o carceră numai a noastră,
o carceră ca o lună de miere,
ne vom devora cu cele mai bune intenţii.
O mie de plecări ne vor tortura imaginaţia,
o să strângem pumn lângă pumn
pân-o să umplem camera toată.
Vom încolţi ca nişte cartofi,
ne vom împuşca direct în inimă
cu vorbele noastre frumoase.

Din vol. "Locul în care n-am ajuns niciodată", apărut la Editura Charmides.

Postări populare de pe acest blog

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

Galati, 12, 13 mai 2012

Sâmbătă, 12 mai. Galaţi. Hotelul Vega, unde suntem cazaţi, este situat lângă Dunăre, între două clădiri emblematice ale oraşului: Palatul Navigaţiei (arh. Petre Antonescu) şi biserica fortificată „Precista”, datând din secolul al XVII-lea, din timpul domniei lui Vasile Lupu. De la statuia lui I. C. Brătianu (opera lui Oscar Spaethe) traversăm strada şi coborâm pe faleză. Terase. Muzici orientale. Băieți musculoși, femei frumoase. Artă: sculpturi metalice, unele mişto. „Fisiune” (1976), de Nicolae Şaptefraţi. „Septenarius”, de Ingo Glass (îmi place mult; are ceva dintr-o catedrală gotică, dar e în ea şi mult Alexander Calder). „Tentativă”, de Constantin Popovici (o pasăre care nu a reuşit să se ridice în aer). „Amfiteatru” (1976), de Mihai Istudor. „Ecran” (1976), de Dan Covătaru. „Confluenţe” (1976), de Manuela Siclodi, o sculptură care aminteşte de lucrările lui Dalí sau Max Ernst. „Evoluţie” (1976), de Crişan Bela. „Fructul soarelui” (1977), de George Apostu. Altele sunt…

Grădina desfătărilor

Libertinaj, misticism, grotesc, ezoterism, burlesc, folclor flamand, toate la un loc, iată cât de bizară şi de complexă este opera lui Bosch. Înţelegerea picturii maestrului flamand devine, în aceste condiţii, extrem de dificilă. Variile interpretări existente se bazează, din păcate, şi pe multe speculaţii. Despre lucrările lui Bosch putem spune că au un fond religios, escatologic de multe ori, la care se adaugă (şi aici totul deraiază din convenţional) extrem de complicate simboluri şi elemente fantastice. Paul Philippot, în Pictura flamandă şi renaşterea italiană, aminteşte, cu privire la conţinutul artei lui Bosch, despre un “regres al omului dincolo de conştiinţă”, căruia “îi corespunde [...] animaţia întregii naturi, în care animale, plante şi lucruri participă, prin metamorfoze alarmante, la o viziune demoniacă universală”. Tripticul Grădinii desfătărilor (1504) este, probabil, cea mai discutată dintre operele lui Bosch. Panoul din stânga prezintă Paradisul, cel din dreapta – In…