Treceți la conținutul principal

Două poeme traduse în italiană de Gabriela Lungu

"Preghiera"


Sul tardi
l’animale
rientra
nella sua tana,
si toglie le scarpe
si siede
a tavola
inventa
un dio
una preghiera, va a letto,
fa un bel sogno.
Il giorno dopo
molto presto,
l’animale
si sveglia,
si siede
a tavola,
inventa
un dio,
una preghiera,
si alza,
si mette le scarpe
e va via.

"Rugăciune"

Târziu,
animalul
se-ntoarce
în vizuină,
se descal
ță,
se a
șază
la masă,
inventează
un zeu,
o rugăciune,
se culcă,
visează
frumos.
A doua zi,
foarte devreme,
animalul
se treze
ște,
se a
șază
la masă,
inventează
un zeu,
o rugăciune,
se ridică,
se-ncal
ță
și pleacă.

"Con le migliori intenzioni”

L'inverno ci ha svuotato le strade,
né la mente né il cuore
non hanno più memoria,
l'istante presente è tutto ciò che conta.
Avremo un carcere solo nostro,
un carcere come una luna di miele,
ci divoreremo con le migliori intenzioni.
Mille intenzioni ci tortureranno la fantasia,
stringeremo i pugni uno accanto all'altro
finché si riempirà la stanza tutta.
Germoglieremo come le patate,
ci spareremo dritto nel cuore
con le nostre belle parole.

"Cu cele mai bune intenții"

Iarna ne-a golit drumurile,
nici mintea, nici inima
nu mai au memorie,
clipa de-acum e tot ce contează.
Vom avea o carceră numai a noastră,
o carceră ca o lună de miere,
ne vom devora cu cele mai bune intenţii.
O mie de plecări ne vor tortura imaginaţia,
o să strângem pumn lângă pumn
pân-o să umplem camera toată.
Vom încolţi ca nişte cartofi,
ne vom împuşca direct în inimă
cu vorbele noastre frumoase.

Din vol. "Locul în care n-am ajuns niciodată", apărut la Editura Charmides.

Postări populare de pe acest blog

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Jurnal spaniol

2004
14 august. Madrid. Aeropuerto de Barajas. Prima bucată de pământ străin pe care calc. Zeci de coloşi înaripaţi sclipesc în soare, unii încremeniți la sol, docili, alții furioși, decolând sau aterizând, sfârtecând aerul și urlând asurzitor. Sunt foarte emoționat. Diseară vom lua trenul spre Barcelona. 15 august. Barcelona. Oricât ai vrea să reacționezi invers față de gloată, primul lucru pe care vrei să-l vezi când ajungi aici este Sagrada Familia. Ieșim de la metrou chiar lângă impunătoarea catedrală. Gaudí a căutat să folosească în opera asta tot ce a învățat; rezultatul (atât cât înseamnă el acum): un amestec bizar de modele ornamentale naturale și elemente ale stilului neogotic și manierist, o construcție înspăimântatoare prin forța geniului, dar nereușită prin “ghiveciul” arhitectural pe care îl propune. Orașul e magic. Un fel de cetate ideală, cu munte, mare, vechi și nou, un animal bizar, fascinant, frumos colorat, vesel, mândru și mai ales nespus de îndrăzneț. Privesc în jur,…

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…