Treceți la conținutul principal

GESTURI

Roy Lichtenstein, Stepping Out, www.metmuseum.org
© Estate of Roy Lichtenstein

Sunt
uneori
atent
la gesturile
pe care
nu le faci,
diferențele
de atitudine
pot fi zvâcniri
microscopice,
o umbră
(sau o lumină)
care nu-ți iese
din țeastă,
un cuvânt
care se scurge
mut printre
dinți.

Dimineața
ești mereu
ceva mai
sigură pe tine,
construiești
o catedrală
de jucărie,
ne bem
cafeaua, pleci
la serviciu
și rămân
să admir
bogăția
detaliilor
și turnurile
foarte înalte.

Seara nu
ajungi acasă
decât după ce 4
sau 5 tu au intrat
în micul nostru
apartament,
una se repede
la vasele
strânse-n
chiuvetă,
alta face
patul, alta
pregătește
ceva de mâncare,
alta aerisește,
alta cine știe
ce mai rezolvă
înainte ca tu,
adevărata și ultima,
să treci în sfârșit
pragul, să mă
privești, să-mi
vorbești.

Mă simt
vinovat,
sunt mort
de un secol
și-am început
să putrezesc.

Ciprian Măceșaru, 23 mai 2016

Postări populare de pe acest blog

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Jurnal spaniol

2004
14 august. Madrid. Aeropuerto de Barajas. Prima bucată de pământ străin pe care calc. Zeci de coloşi înaripaţi sclipesc în soare, unii încremeniți la sol, docili, alții furioși, decolând sau aterizând, sfârtecând aerul și urlând asurzitor. Sunt foarte emoționat. Diseară vom lua trenul spre Barcelona. 15 august. Barcelona. Oricât ai vrea să reacționezi invers față de gloată, primul lucru pe care vrei să-l vezi când ajungi aici este Sagrada Familia. Ieșim de la metrou chiar lângă impunătoarea catedrală. Gaudí a căutat să folosească în opera asta tot ce a învățat; rezultatul (atât cât înseamnă el acum): un amestec bizar de modele ornamentale naturale și elemente ale stilului neogotic și manierist, o construcție înspăimântatoare prin forța geniului, dar nereușită prin “ghiveciul” arhitectural pe care îl propune. Orașul e magic. Un fel de cetate ideală, cu munte, mare, vechi și nou, un animal bizar, fascinant, frumos colorat, vesel, mândru și mai ales nespus de îndrăzneț. Privesc în jur,…

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…