Treceți la conținutul principal

27 noiembrie 2015, Brașov

Bă cefereule, trenul trebuia să plece la 20.38, dar pleacă la 21.20. Buuuun, am înghețat ca un rahat, n-ai anunțat nimic. Ba da, la și 15 ai anunțat: "trenul va pleca de la linia 3. Poftiți în vagoane!" Ne-am uitat ca tâmpiții, toți cei de pe peron, la linia pustie. "Poftiți în vagoane!" Pfui! Cefereule, tu faci mișto de noi?! În sfârșit, sosește trenul, vijelios nevoie mare. Am loc în vagonul 1. Un' te duci, bă?! Alerg, dar primul vagon de după locomotivă nu e vagonul 1, ci 4. Îl întreb pe naș care-i treaba. "Vagonul 1 e ultimul", îmi răspunde. Alerg spre coada trenului. Urc în vagon. Am locul 65. În vagon, haos. O groază de oameni se-nvârt ca niște găini bete. Curând înțeleg despre ce e vorba și încep să mă port ca ei. Scaunele au fost numerotate într-o ordine pe care n-o poți înțelege decât dacă citești în stele. 168, 45, 78, 90, 72, 43 și tot așa. Ne ciocnim unii de alții, bombănim, cei cu multe bagaje par gata să explodeze. În mod miraculos, ne găsim locurile și vagonul arată dintr-odată ca un vagon oarecare. Apare nașul și cineva îl întreabă: "Cât avem întârziere?" "40 de minute, dar sper sa recuperăm. Până aici am avut un mecanic slab rău." Bă cefereule, ești o minune, zău așa. Și nicio clipă nu ți-ai cerut scuze, nicio clipă.

Postări populare de pe acest blog

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Galati, 12, 13 mai 2012

Sâmbătă, 12 mai. Galaţi. Hotelul Vega, unde suntem cazaţi, este situat lângă Dunăre, între două clădiri emblematice ale oraşului: Palatul Navigaţiei (arh. Petre Antonescu) şi biserica fortificată „Precista”, datând din secolul al XVII-lea, din timpul domniei lui Vasile Lupu. De la statuia lui I. C. Brătianu (opera lui Oscar Spaethe) traversăm strada şi coborâm pe faleză. Terase. Muzici orientale. Băieți musculoși, femei frumoase. Artă: sculpturi metalice, unele mişto. „Fisiune” (1976), de Nicolae Şaptefraţi. „Septenarius”, de Ingo Glass (îmi place mult; are ceva dintr-o catedrală gotică, dar e în ea şi mult Alexander Calder). „Tentativă”, de Constantin Popovici (o pasăre care nu a reuşit să se ridice în aer). „Amfiteatru” (1976), de Mihai Istudor. „Ecran” (1976), de Dan Covătaru. „Confluenţe” (1976), de Manuela Siclodi, o sculptură care aminteşte de lucrările lui Dalí sau Max Ernst. „Evoluţie” (1976), de Crişan Bela. „Fructul soarelui” (1977), de George Apostu. Altele sunt…