Treceți la conținutul principal

Poemele din Roşu pentru pietoni după Institutul Blecher (ediţia 58)

În seara asta am avut bucuria să citesc la Institutul Blecher. Ofelia Prodan, Florin Hălălău şi, mai ales, Claudiu Komartin şi-au spus părerea despre poemele pe care le-am citit. Le mulţumesc! Ca urmare a discuţiilor purtate, am modificat uşor unele texte, pe altele le-am eliminat din "peisaj". E un pas înainte. Cu multă răbdare, cred că pot da o carte frumoasă.


***

eram tineri
şi ne convenea
să vorbim
despre moarte.
fericiţi,
rupeam foile
din calendar,
nu aveam habar
despre noi.
de unde să ştim
că fericirea se pierde
devreme          
şi se-nţelege târziu?
îi furam morţii bicicleta
şi pedalam îndrăcit
până sărea lanţul.

***

îmbătrânesc
şi-n jurul meu
sunt tot mai multe
femei frumoase,
îmbătrânesc
şi-n jurul meu
sunt tot mai multe
pietre de ros.
îmi scriu
scrisori lungi
şi vesele
la care îmi permit
să nu răspund
niciodată.

***

vecinii bat în calorifere,
îi deranjez,
nu le place liniştea mea.

***

întotdeauna,
cât sunt plecat,
în casa mea se sinucide
o femeie frumoasă.

niciodată nu ajung la timp
pentru a o salva.

găsesc
doar umbra ei,
pe podea,
ca o pată de sânge.

***

îmi
umplu
buzunarele
hainei
cu bucăţele
de sfoară.

ajung acasă,
pun haina pe jos,
în mijlocul camerei,
apoi mă culc pe ea,
încovrigat ca un cîine.

visez,
o noapte întreagă,
corpul tău viu.

mirosul
încheieturilor tale
răzbate prin haină.


Ciprian Măceşaru

Postări populare de pe acest blog

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Galati, 12, 13 mai 2012

Sâmbătă, 12 mai. Galaţi. Hotelul Vega, unde suntem cazaţi, este situat lângă Dunăre, între două clădiri emblematice ale oraşului: Palatul Navigaţiei (arh. Petre Antonescu) şi biserica fortificată „Precista”, datând din secolul al XVII-lea, din timpul domniei lui Vasile Lupu. De la statuia lui I. C. Brătianu (opera lui Oscar Spaethe) traversăm strada şi coborâm pe faleză. Terase. Muzici orientale. Băieți musculoși, femei frumoase. Artă: sculpturi metalice, unele mişto. „Fisiune” (1976), de Nicolae Şaptefraţi. „Septenarius”, de Ingo Glass (îmi place mult; are ceva dintr-o catedrală gotică, dar e în ea şi mult Alexander Calder). „Tentativă”, de Constantin Popovici (o pasăre care nu a reuşit să se ridice în aer). „Amfiteatru” (1976), de Mihai Istudor. „Ecran” (1976), de Dan Covătaru. „Confluenţe” (1976), de Manuela Siclodi, o sculptură care aminteşte de lucrările lui Dalí sau Max Ernst. „Evoluţie” (1976), de Crişan Bela. „Fructul soarelui” (1977), de George Apostu. Altele sunt…