Treceți la conținutul principal

Puzzle

Sunt un poet atât de puţin inspirat,
cuvintele emigrează din mine,
supărate că nu au de muncă,
se-mbulzesc în Ieudul fără ieşire,
în ţara lui Pop, Ioan Es. Pop,
agentul zero zero patru sute şapte,
în ţara cu râuri de alcool a lui Ion Mureşan,
între pulpele femeilor mereu tăvălite de blajinul Brumaru,
se transformă în albi iepuroi,
angajându-se la scamatorul rimelator Şerban Foarţă,
se transformă în sângele Angelei Marinescu,
în motocicleta parcată sub stele a nostalgicului Mircea Cărtărescu
sau în motocicleta de lemn a lui Ştefan Manasia.
Luând cu asalt troleibuzele, autobuzele, metroul, tramvaiele,
ele se mută din Militari, unde locuiesc eu,
în Berceni, în anotimpul inventat de păpuşarul Komartin.
Se duc ca nebunele în Republica Federală Daniel Bănulescu,
chit că e război între Statul de Nord şi Statul de Sud.
Încercănate, umblă cu Mihail Gălăţanu,
mortul ăla îndrăgostit, îndopate cu diapazoane.
Dresate de Ciupureanu se furişează cu mişcări de insectă
pe străzile mele interioare,
cu lacrimi de fericire în ochi evadează din mine.
Călătoresc cu aerobicicletele lui Bogdan O. Popescu
în nordul Ioanei Nicolaie
sau în ţinuturile din sud ale Andrei Rotaru.
Se duc glonţ în oraşul cu un singur locuitor
sau se aşază la masă cu Marx şi-o pun de-o beţie,
apoi încep să behăie cele zece cântece funerare ale Elenei Vlădăreanu,
cântecele eXcesive ale lui Dan Sociu
şi, spre dimineaţă, blues-ul pentru cai verzi al Letiţiei Ilea.
A doua zi, mahmure, ele o iau de la capăt,
se duc acasă la Robert Şerban,
să vadă un film despre stafia cu buzunare,
apoi, speriate de Apocalipsa după Marta,
urcă scara lui Iacob până în patria A4 a Anei Blandiana,
lăsând ceva ruj pe icoanele din casa teslarului.

Postări populare de pe acest blog

Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Interviu cu RĂZVAN PETRESCU

Răzvan Petrescu (n. 1956) este prozator, eseist, dramaturg. A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti în 1982. După ce profesează opt ani, renunță la medicină pentru a se dedica scrisului. A fost redactor la revistele Cuvîntul şi Amfiteatru, apoi la editurile Litera și Allfa. Din 2004 este redactor la Curtea Veche Publishing. A publicat volumele: Grădina de vară (proză scurtă), Editura Cartea Românească, 1989, premiul Fundaţiei „Liviu Rebreanu“; Eclipsa (proză scurtă), premiul oraşului Târgovişte pentru cea mai bună carte de proză a anului; Într-o după-amiază de vineri (proză scurtă), Editura Cartea Românească, 1997, premiul Cartea Anului la Salonul Naţional de Carte de la Cluj, premiul ASPRO pentru cea mai bună carte a anului şi premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti; Farsa, Editura Unitext, 1994, premiul UNITER pentru cea mai bună piesă de teatru a anului; Primăvara la bufet, Editura Expansion, 1995, Marele Premiu la Concursul Naţional de Dramaturgie „…