Treceți la conținutul principal

Traduceri în spaniolă de Rafael Pisot



el dueño de esclavos


mi mente es un camión de bomberos que llega demasiado tarde al lugar del incendio cuando ya no hay nada que salvar mi mente es una plantación de algodón en la que trabajan negros pensamientos mi mente es un latido incontenible una marea continua ábreme por la página que quieras los puentes que dan al mundo se han desmoronado más allá de mí a través del denso vapor se cuelan los matices que marcan la diferencia le lanzo granadas al ojo ciego de la noche intento despertarme...


el temor

cuando conociste el temor, los árboles se escondieron en la tierra, todo el imperio sucumbió, el ejercito fundió sus armaduras en tu sangre... los que no tenían cara te acosaron sin tregua, como ondas sonoras que resuenan en los tímpanos... un torbellino de mercurio se vertió por debajo de tus párpados cansados, por tuberías de asbesto, rumbo al mar del olvido... aplastada por la soledad, como una mariposa bajo una montaña de maletas, le gritaste al cielo y a la hierba, a la carne de los árboles jóvenes... tranvías fantasmas deambularon por la ciudad, el cerebro eléctrico del mundo provocó un cortocircuito en la desnuda órbita de la noche, la hiel brotó de las encías de los ladrillos muertos... sobre los ríos carmesíes del imperio los invasores construyeron grandiosos puentes... había ya tantas salidas, pero todas vigiladas e infranqueables... en la placenta de tus sueños ya no había nada: yacía a tus pies el futuro abortado



(Extraído del poemario El canto de los grillos bajo las vías del tren, Editorial Curtea Veche, Bucarest, 2007).

Postări populare de pe acest blog

„Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”

http://www.bookaholic.ro/biblioteca-de-scriitor-ciprian-macesaru.html
Bibliotecă de scriitor
Un material de Ema COJOCARU pentru bookaholic.ro.


Interviu cu Simona Popescu

„PENTRU MINE UN POET ESTE CINEVA CARE PROPUNE O ATITUDINE, UN PROIECT INTELECTUAL, O FORMĂ DE SENSIBILITATE ŞI CHIAR DE VIAŢĂ.”
-Stimată doamnă Simona Popescu, scriaţi în Volubiliscă „poezia trebuie scoasă din borcanele de formol ale istoriei literare”. Încurajează editurile, segmentele culturale ale mass-media, ori sistemul de învăţămînt împăcarea poeziei cu viaţa, cu fiinţa umană concretă? -Eu cred acum că maiimportant chiar decît să scoatem poezia din borcanele cu formol ale literaturii e să ne scoatem formolul din cap! Sau plumbul din cap! Uneori, cînd vine vorba de poezie şi dau de cîte un ”împătimit” plumbuit (sau emanînd efluvii de formol mintal), mi se face rău. În loc ca plumbul să se facă aur (ca la alchimişti), unii fac din aur plumb. Adică dau peste poezie de-adevăratelea şi nu înţeleg ce citesc (nu vorbesc de poezie obscură aici!) pentru că nu-i iubesc pe poeţi. În general, poeţii sînt nişte fiinţe pe cît de vulnerabile pe atît de curajoase şi au sisteme de apărare alterna…

Brauner - Autoportret cu ochiul scos

Premoniţie sau coincidenţă?

Influenţat rând pe rând de Cézanne, de expresionism şi de constructiviştii Maxy şi Iancu, Victor Brauner avea să ajungă în final la stilul suprarealist care l-a consacrat. În ciuda faptului că artistul se foloseşte de elemente din mitologiile egipteană şi aztecă, din Cabala, din numerologie, din ocultism..., picturile sale sunt în primul rând rezultatul unor sondări în inconştient, unor eliberări creatoare necontrolate, sunt pure viziuni. De aici şi ambiguitatea lucrărilor. Există la Brauner un ezoterism ludic, liber, o lume în care personajele-totem par a se fi trezit metamorfozate, precum sărmanul Gregor Samsa, în creaturi bizare. "Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniştii mele...", scria Brauner într-unul dintre carnetele sale. O astfel de viziune de coşmar se pare că a avut artistul pictând “Autoportret cu ochiul scos” (1931). Peste câţiva ani, în 1938, el chiar îşi pierde un ochi. Încercând s…